Marile iubiri în viață
Nu pot fi decât o data.
Pe acestea depărtarea
Le încununează starea,
Mai frumoase le arată
Cu o trăire curată.
Doar iubirea fără margini
Dă-ți-o Unui Singur Drag,
Celui ce-a venit din ceruri
Să ne-aducă nouă daruri.
La celelalte să ai un prag,
Chiar de uneori te-atrag.
Dragostea e cel mai mare
Bun al sufletului meu.
Eu nu-mi pot lăsa iubirea
Ce mi-a adus mântuirea
Orișicât mi-ar fi de greu
Drumul către Dumnezeu.
De ea nu mă voi desparte,
Orișicâte-ar fi să trag.
Ce ar mai rămâne vieții
Pân’ la timpul bătrâneții,
Dac-aș pierde ce mi-e drag
Și-aș naufragia în larg.
Ce vrajă-i marea rătăcire
Care trage omu-n jos,
Ce lume-ar spune că-i iubire,
Dar nu aduce mântuire.
Ce înșelător și mincinos
E-al ei păcat numit „frumos”...
Iubirea cu acest nume sfânt
Ne-a arătat-o Sfântul Miel,
E numai una pe pământ,
Cea arătată prin Cuvânt.
Nu-s două stări de-același fel,
E cea-n Hristos, deplină-n El.
Grea e sarcina iubirii,
Slab e sufletul lumesc.
Cei lumești n-o duc departe,
De țintă lumea îi desparte
Și prea degrabă obosesc,
Frământați de ce-i firesc.
Dragostea n-are putere
Peste hoitul din sicriu.
Poate-mbrățișa odorul
Până nu se lasă norul,
Numai cât e suflet viu,
Fără viață e pustiu.
Împotriva putrezirii
Ea nu poate să se pună.
Dragostea numai cu viața
Își îndulcește speranța,
Se sărută și-mpreună
Fericire își adună.
O, iubire îngerească,
Tu nu-mbătrânești nicicând!
Perii-ncărunțesc și totuși
Nu mai sunt atât de deși,
Dar inima-i la fel bătând
Și doru-i încă tot arzând.
Amin.
(Miercuri, 24 martie 2021)